Revenirea bruscă a fostului ministru de Externe, Tudor Ulianovschi, în spațiul nostru mediatic, stârnește curiozitate nu doar pentru faptul că spune lucruri interesante. Oricărui observator mai atent prima întrebare care i-a apărut a fost „de ce?”, în loc de „ce?”, transmite Ziua.md.
Primul care s-a grăbit cu răspunsul este fostul consilier de la Externe, Valeriu Rusu, care a spus-o cu subiect și predicat:
„Ulianovschi Tudor revine în politica moldovenească” – citat încheiat! Asta este concluzia mea după ce l-am urmărit în media națională pe fostul meu șef de la Externe, aflat în Moldova „în tranzit”. Un profesionist și diplomat veritabil, trebuie să recunoaștem.
Acum întrebarări: 1) când 2) cu cine și … 3) care-i miza?
O opinie subiectivă – din 2028 forțele proeuropene se pot confunda cu o problemă – lipsa unui nou lider de țară! Poate deveni Ulianovschi Tudor acest lider? Cred că da și unele forțe iau în exercițiu această candidatură. De ce nu? În șah se gândește cu câteva mișcări înainte… Politica tot, într-o măsură oarecare, este un joc de șah… Și nu toți pot juca în șah. Profesionist.
Punctum. Așteptăm, cum vor evalua lucrurile…”
Așadar, Valeriu Rusu nu are nicio îndoială că mișcarea e una eminamente politică. Logic, care alta ar putea fi?
Doar că el vorbește despre 2028, nu despre 2025, nici de 2030. Ce înseamnă asta? Că se referă la alegerile prezidențiale, nu parlamentare. Prin urmare, e geopolitică, mai degrabă, ceea ce face Ulianovschi, nu politică. Meciul e cu Maia Sandu, nu cu PAS, chiar dacă, aparent, se vorbește despre perioada de după cel de-al doilea mandat al ei, adică de continuare, nu de confruntare.
Da, în șah se calculează cu multe mișcări înainte, dar totuși… de ce tocmai acum, care-i urgența, dacă tot e vorba despre 2028 abia? Se putea lăsa asta după alegerile prezidențiale de anul viitor, ca să-i nu-i tulbure apele, deja foarte tulburi, ale Maiei Sandu, dacă tot ea e favorita Occidentului la alegerile din 2024, iar alte opțiuni nu-s luate în calcul. Dar nu, se întâmplă acum, într-un moment (geo)politic destul de delicat.
Nu cred că Tudor Ulianovschi e un aventurier care încearcă marea cu degetul. Nu e genul de om care face lucrurile la plesneală. În plus, e unul dintre puținii, dacă nu e chiar singurul care îi poate face concurență astăzi Maiei Sandu în plan extern. La relațiile personale cu oameni importanți, mă refer, care influențează decisiv jocurile de putere în state ca al nostru.
Prin urmare, ieșirea sa la rampă tocmai acum poate fi tradusă și prin faptul că în marile cancelarii occidentale a apărut prima umbră de îndoială în legătură cu „invincibilitatea” Maiei Sandu. Și că, din acest moment, ea va trebui să depună eforturi colosale să înlăture această îndoială și să răspundă la tot mai multe întrebări incomode. Perioada de miere s-a încheiat, diplomația intră în albia sa firească și mă tem că Maia Sandu nu-i pregătită să concureze fără menajamente. Iar argumentele pe care se sprijină ea sunt foarte-foarte subțiri.
Iată de ce, spre deosebire de Valeriu Rusu, eu n-aș exclude 2024 din calcule. Prima mare fisură s-a produs. Să vedem dacă va reuși Maia Sandu să repare șandramaua în timp util. Dacă însă va continua să o scalde, cum a făcut până acum, riscă să intre foarte repede în disgrație.
Politica-i treabă cinică și cine dacă nu Maia Sandu ar trebui să cunoască, în primul rând, acest lucru?
