Hipermetropia (sau hiperopia) este un defect de vedere în care imaginea obiectelor se formează în spatele retinei, ceea ce face ca vederea să fie neclară pentru obiectele apropiate, dar mai clară pentru cele aflate la distanță. Aceasta se întâmplă fie pentru că globul ocular este prea scurt, fie pentru că puterea de refracție a corneei sau a cristalinului este prea slabă.
Persoanele cu hipermetropie au dificultăți în a se concentra pe obiectele apropiate (de exemplu, în timpul cititului), dar pot vedea destul de bine la distanță. În cazuri mai severe, și vederea la distanță poate fi afectată. Corectarea hipermetropiei se face, de obicei, cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact, care au lentile convexe (pozitive) ce ajută la focalizarea corectă a luminii pe retină. O altă opțiune este chirurgia refractivă, cum ar fi LASIK, pentru a modifica forma corneei.
De ce apare hipermetropia?
Aproape toți copiii se nasc hipermetropi, deoarece ochii sunt încă mici, nedezvoltați la dimensiunile unui adult. Astfel, ei au nevoie de o dioptrie de plus pentru a vedea bine, însă, din fericire, există în interiorul ochiului mecanisme care duc la „fabricarea” naturală a unei dioptrii de până în +3,+4 sau chiar mai mari. Există câțiva factori anatomici și fiziologici care provoacă hipermetropia:
Glob ocular prea scurt
Dacă lungimea globului ocular este mai mică decât cea normală, distanța dintre cornee (partea frontală a ochiului) și retină (stratul sensibil la lumină din spatele ochiului) este mai mică. Acest lucru face ca imaginea să fie focalizată în spatele retinei.
Putere de refracție insuficientă
Corneea și cristalinul acționează împreună pentru a focaliza lumina pe retină. Dacă aceste structuri nu sunt suficient de curbate (adică sunt prea plate), lumina nu este suficient de deviată pentru a se focaliza pe retină.
Moștenirea genetică
Hipermetropia poate fi ereditară. Dacă părinții au hipermetropie, există ric mare ca și copiii să dezvolte această afecțiune.
Îmbătrânire
Deși hipermetropia este mai frecventă la copii și adolescenți, odată cu înaintarea în vârstă, ochiul își poate pierde capacitatea de a-și ajusta focalizarea, rezultând hipermetropie sau o formă de hipermetropie legată de vârstă, numită presbiopie.
Cum se manifestă hipermetropia?
Pentru că lentila ochiului (cristalinul) fabrică această dioptrie în mod uzual, se poate întâmpla ca, la copiii sau tinerii cu hipermetropie, să nu suspecteze nimic cei din anturaj. Astfel, pacienții văd bine, însă acest lucru se face cu un efort continuu din partea ochilor, efort care poate duce la durere de cap spre sfârșitul zilei, mai ales după suprasolicitarea vederii de aproape. De asemenea, atât la copii, cât și la adulți, se poate ca imaginea din zona de aproape să devină neclară și să se amestece.
La copilul foarte mic (2‑3 ani), hipermetropia de anumite valori poate să determine fuga ochiului spre nas (strabism convergent). Ochii https://www.doc.ro/sanatate/lacrimile-artificiale-eficiente-daca-ai-ochii-obositi obosesc în susținerea dioptriei de plus și ochiul cu dioptrie mai mare începe să devieze. Chiar dacă sunt sau nu cazuri de hipermetropi în familie, nu înseamnă că nici copilul nu are nimic. El trebuie adus la un control de rutină, pentru a verifica valoarea dioptriilor, fără ca acesta să manifeste ceva.
Cum se diagnostichează hipermetropia?
Diagnosticul hipermetropiei se face de către un medic oftalmolog sau optometrist în urma unui examen oftalmologic complet. Medicul va discuta despre simptomele pe care le resimți (cum ar fi dificultăți în a vedea clar obiectele apropiate, oboseala ochilor, dureri de cap) și va întreba despre istoricul medical și familial de probleme oculare.
Testul de acuitate vizuală este efectuat cu ajutorul unui grafic cu litere de diferite dimensiuni (de obicei graficul Snellen). Pacientul este rugat să citească literele de pe grafic de la o anumită distanță, pentru a evalua claritatea vederii la distanță. Refracția oculară este testul principal pentru diagnosticarea hipermetropiei. Se utilizează un dispozitiv numit foropter, prin care medicul va testa diferite lentile și va măsura modul în care ochii tăi focalizează lumina. Rezultatele acestui test determină tipul și gradul de corecție necesară.
Medicul va examina retina, nervul optic și alte structuri din spatele ochiului folosind un oftalmoscop sau o lampă cu fantă. Acest lucru poate ajuta la identificarea altor probleme oculare asociate. În timpul acestui test, medicul va folosi un fascicul de lumină pentru a observa modul în care aceasta se reflectă din ochi, pentru a măsura eroarea de refracție. Retinoscopia este adesea utilizată la copii sau la pacienți care nu pot colabora la testele standard de refracție.
Deoarece hipermetropia implică o problemă în focalizarea obiectelor apropiate, medicul poate evalua cât de bine ochii tăi pot ajusta focalizarea la distanțe diferite. În urma acestor teste, medicul va determina dacă suferi de hipermetropie și va prescrie ochelari sau lentile de contact corectoare, dacă este necesar.
Cum se compensează hipermetropia?
Hipermetropia se gestionează cu dioptrii de plus, care se prescriu în funcție de vârsta pacientului și de asocierea sau nu cu strabismului convergent. Lentilele convexe sunt concepute pentru a focaliza mai bine lumina pe retină, oferind o vedere clară la distanțe apropiate. Lentilele de contact sunt o opțiune mai discretă decât ochelarii și pot oferi un câmp vizual mai larg. Pentru că la copii ochii sunt mai mici decât în cazul adulților, ne așteptăm ca, pe măsura înaintării în vârstă, dioptria să scadă în mod natural, fără corecție. În funcție de dioptrie, sunt pacienți care pot renunța la un moment dat la corecția optică.
Așadar, pot fi copii cu dioptrie de +2.00/+2.50 cărora să nu li se prescrie ochelari, după cum altora li se prescriu, dacă se asociază cu strabismul convergent. Rolul ochelarilor în caz de strabism este să anuleze efortul susținut de ochi, anulând sau scăzând deviația oculară.
Acești copii sau adulți trebuie să-și poarte ochelarii https://www.doc.ro/sanatate/8-simptome-care-iti-arata-ca-ai-nevoie-de-ochelari-de-vedere mereu, iar timpul petrecut în zona de aproape este bine să fie scăzut (mai ales la telefon, tabletă, calculator etc). Foarte importantă este și controlarea poziției de scris/citit, astfel încât să se respecte o distanță de 40 cm. Practic, cu cât mai mic este un ecran, cu atât mai mare efortul depus de ochi.
Chirurgia refractivă este o soluție permanentă pentru corectarea hipermetropiei, modificând forma corneei pentru a focaliza mai bine lumina pe retină. Cele mai frecvente tipuri de intervenții chirurgicale includ LASIK, în care un laser este folosit pentru a remodela corneea astfel încât lumina să fie corect focalizată (este o metodă populară pentru corectarea hipermetropiei ușoare până la moderate) și PRK, o procedură similară cu LASIK, dar fără a crea un lambou cornean (este o opțiune pentru pacienții cu cornee subțire). În cazuri severe sau atunci când alte metode nu sunt eficiente, medicul poate recomanda implantarea de lentile intraoculare (lentile artificiale plasate în ochi).
Ortokeratologia (Ortho-K) este o metodă care implică purtarea unor lentile de contact speciale noaptea, care remodelează temporar corneea. Ziua, pacientul poate avea o vedere clară fără a purta ochelari sau lentile de contact. Este utilizată mai frecvent în tratamentul miopiei, dar poate fi uneori folosită și la pacienții cu hipermetropie.
Alegerea metodei de tratament depinde de preferințele personale, de gradul de hipermetropie și de recomandările medicului oftalmolog. Ochelarii și lentilele de contact sunt soluțiile cele mai simple și accesibile, iar chirurgia refractivă este o opțiune permanentă pentru cei care doresc să renunțe la corecția optică.
Cum se previne hipermetropia?
Hipermetropia este în mare parte o condiție determinată genetic și structurală, astfel că nu poate fi prevenită complet. Cu toate acestea, există câteva măsuri care pot ajuta la menținerea sănătății generale a ochilor și la reducerea riscului de probleme de vedere asociate cu hipermetropia. Deși nu există o metodă garantată de prevenire a hipermetropiei, aceste măsuri pot contribui la menținerea sănătății vizuale și la reducerea riscului de complicații.
Menținerea unui stil de viață sănătos
Alimentația echilibrată, bogată în nutrienți esențiali pentru sănătatea ochilor, precum vitamina A, vitamina C, vitamina E și zincul, poate contribui la protejarea ochilor. De asemenea, consumul de acizi grași Omega-3 poate sprijini sănătatea retinei și a vaselor de sânge oculare.
Pauze regulate la citit sau utilizarea ecranelor
Utilizarea îndelungată a dispozitivelor digitale sau cititul pe perioade lungi poate suprasolicita ochii. Este important să faci pauze regulate pentru a preveni oboseala ochilor, folosind regula „20-20-20” (la fiecare 20 de minute, priviți un obiect la 20 de picioare / 6 metri distanță, timp de 20 de secunde).
Iluminarea adecvată
Atunci când citești sau lucrezi, asigură-te că ai o lumină corespunzătoare. Lumina prea slabă sau prea puternică poate suprasolicita ochii.
Vizite regulate la medicul oftalmolog
Consultarea periodică a unui specialist în oftalmologie poate ajuta la depistarea precoce a problemelor de vedere și la corectarea lor înainte de a se agrava.
Protecția împotriva radiațiilor UV
Purtarea ochelarilor de soare care blochează razele ultraviolete (UV) atunci când ești în aer liber poate preveni deteriorarea ochilor, care, în unele cazuri, poate agrava problemele de vedere.
Dacă suferi deja de hipermetropie, purtarea corectă și regulată a ochelarilor sau lentilelor de contact poate preveni suprasolicitarea ochilor și progresia rapidă a afecțiunii.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
