Cele mai frecvente afecțiuni ale splinei includ infecțiile, bolile de sânge și ruptura de splină.
Splina este un organ localizat în cutia toracică, în zona abdominală stânga sus. Face parte din sistemul limfatic si sistemul imunitar, Splina stochează și filtrează sângele, produce celule albe din sânge care te protejează de infecții, elimină produsele sanguine îmbătrânite și ajută la imunitatea împotriva organismelor bacteriene încapsulate.
Multe afecțiuni, inclusiv infecțiile, bolile hepatice și anumite forme de cancer pot duce la mărirea splinei, cunoscută și sub numele de splenomegalie.
O splină mărită, de obicei, nu provoacă niciun fel de simptome, fiind adeseori descoperită în timpul unui examen fizic de rutină. Medicul, în general, nu poate să simtă splina de dimensiuni normale la adulți, însă poate simți o splină mărită. Pentru a depista cauza, medicul va recomanda cel mai probabil teste de sânge și unele metode de imagistică medicală.
O splina mărită poate duce la:
- niciun fel de simptome, în unele cazuri;
- durere sau senzația de preaplin în partea superioară stângă a abdomenului, care poate să radieze spre umărul stâng;
- senzația de preaplin, fără să mănânci sau după ce ai mâncat doar o cantitate mică de mâncare, care vine de la splina mărită care apasă pe stomac;
- anemie;
- oboseală;
- infecții frecvente
- sângerare ușoară.
Când să mergi la medic? Mergi imediat la medic dacă ai durere în partea stângă (cavitatea abdominală superioară), în special dacă este severă sau dacă durerea se înrăutățește atunci când respiri adânc.
Un număr mare de infecții și boli pot determina o splină mărită. Această mărire a splinei poate fi temporară, în funcție de tratament. Factorii care contribuie la mărirea splinei sunt:
- infecțiile virale, cum este mononucleoza sau COVID 19.
- infecțiile bacteriene, cum ar fi sifilisul sau o infecție a membranei interioare a inimii (numită endocardită);
- infecțiile parazitare, cum este malaria;
- ciroza și alte boli care afectează ficatul;
- diferite tipuri de anemie hemolitică – o afecțiune caracterizată de distrugerea globulelor roșii din sânge;
- forme de cancer al sângelui, cum ar fi leucemia și neoplasme mieloproliferative și limfomul Hodgkin (cunoscut și sub numele de boala Hodgkin);
- boli metabolice, cum sunt boala Gaucher și boala Niemann-Pick;
- presiune asupra venelor din splină sau a celor din ficat sau existența unui cheag de sânge în aceste vene.
Care sunt bolile splinei?
Bolile splinei includ splenomegalia, caz în care splina este mărită din diverse motive. Pe de altă parte, o lipsă a funcției normale a splinei este numită asplenie (sau lipsa splinei). Dacă o splină mărită cauzează complicații grave sau cauza măririi splinei nu poate fi identificată sau tratată, îndepărtarea pe cale chirurgicală a splinei poate fi o opțiune pentru pacient. În cazurile cronice sau critice, intervenția chirurgicală poate oferi cea mai bună speranță pentru recuperarea pacientului.
Infecțiile
Prin prisma rolului pe care îl joacă acest organ în sistemul imunitar, infecțiile pot afecta splina, ducând la apariția splenomegaliei. Și bolile virale pot cauza mărirea splinei. Cea mai cunoscută este mononucleoza, provocată de virusul Epstein-Barr, care poate determina o fragilitate sporită a splinei și chiar mărirea acesteia. Alte infecții care pot afecta splina sunt: hepatita, malaria și bruceloza (o infecție bacteriană rară, cauzată de ingerarea cărnii nesterilizate sau a laptelui nesterilizat).
Studiile recente indică faptul că dimensiunea splinei crește ușor-moderat în primele etape ale infecției cu virusul SARS Cov2, , iar această creștere este corelată cu scorul de severitate COVID-19 calculat pe datele obtinute in urma CT-urilor toracice și, în acest sens, este similar cu infecțiile care se prezintă cu furtuna de citokine.
Bolile sângelui
Una dintre funcțiile splinei este să curețe fluxul de sânge de resturile celulare, în special dacă există o descompunere a globulelor roșii din sânge. Prin urmare, bolile care duc la descompunerea globulelor roșii pot afecta splina, cauzând splenomegalia. Una dintre acestea este siclemia sau anemia cu celule în seceră, în care globulele roșii din sânge sunt atât de fragile, încât se „rup” cu ușurință. Alte afecțiuni și boli ale sângelui includ sferocitoza ereditară și eliptocitoza ereditară.
Infarctul splenic
Infarctul splenic se instaleaza atunci când alimentarea cu sânge a splinei este compromisă, rezultând ischemie tisulară și chiar necroză. Poate fi rezultatul ocluziei arteriale sau venoase si poate fi global sau sa implice o mică zonă segmentară a splinei, în funcție de ce vas este blocat si sunt de obicei limitate la porțiunile subcapsulare ale parenchimului.
Ocluzia este de obicei cauzată de embolii, precum și de congestia venoasă de către celule anormale, infecții bacteriene, coagulopatii și boli hematologice/oncologice sau cardiovasculare.
In cazuri rare la pacientii cu siclemie se poate instala infarctul splenic în anumite condiții, cum ar fi scăderea nivelului de oxigen, deshidratare, eforturi fizice intense sau o situație de stres precum expunerea la mare altitudine.
Cea mai tipică prezentare include durerea abdominală pe partea stângă la un pacient cu tulburare hematologică subiacentă, malignitate transmisă prin sânge, traumatism abdominal contondent, stare de hipercoagulare sau boală embolică.
Tratamentul infarctului splenic variază de la îngrijire de susținere până la splenectomie. Tratamentul simptomatic cu antibiotice și analgezice poate fi în general suficient; intervenția chirurgicală este indicată numai în situații neobișnuite, complicate (de exemplu, infecție în zone mari de necroză).
Infarctul splenic terapeutic prin embolizare splenica este folosit si pentru a trata hemoragia din leziunile traumatice ale splenice. Embolizarea splenica a fost folosita si in tratamentul hipertensiunii portale severe si in faza preoperatorie a splenectomiei pentru a reduce pierderile de sange intraoperatorii.
Splina dubla sau accesorie
Splinele accesorii se găsesc la aproximativ 10-30% dintre pacienți. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici, cu țesut accesoriu găsit accidental sau descris în studiile de autopsie. O bucată este adesea mai mică decât cealaltă și este denumită splină accesorie. Splinele multiple (accesorii) nu provoacă probleme medicale și nu se face nimic în privința lor. Rareori, splinele accesorii pot fi confundate cu tumorile. De obicei, ele pot fi identificate cu siguranță prin scanarea ficatului si splinei cu radionuclizi. Polisplenia este o boală congenitală manifestată prin multiple spline accesorii mici, mai degrabă decât o singură spline normală, de dimensiune completă. Polisplenia apare uneori singură, dar este adesea însoțită de alte anomalii de dezvoltare. Trebuie insa monitorizata pentru ca in cazuir rare aceasta poate creste in dimensiuni.
La copii, splinele accesorii reprezintă cea mai frecventă anomalie anatomică și sunt prezente la 15% până la 30% dintre acestia. Cel mai probabil provin din resturi mezenchimatoase care nu se contopesc cu masa principală a splenei. Majoritatea (75%) sunt situate în apropierea hilului splenic sau adiacent cozii pancreasului; câteva se găsesc de-a lungul arterei splenice, în epiploon, mezenter și retroperitoneu și au fost chiar observate în scrot.
Dintre cei cu spline accesorii, 86% au una, 11% au două și 3% au trei sau mai multe, in apropierea hilului splenic- cel mai frecvent loc al splinelor accesorii multiple. Chirurgii trebuie să cunoască aceste locații și să verifice în mod obișnuit prezența lor, deoarece o splină accesorie omisă poate fi o cauză a recurenței purpurei trombocitopenice imune (ITP) sau a sferocitozei ereditare. Recidiva cu ITP este frecvent precoce în timp ce recurența cu sferocitoză ereditară a fost raportată mult mai tarziu, in anii de maturitate.
Ruptura de splină
Splina este un organ foarte vascularizat care poate ajunge la un moment dat să fie umflat cu sânge, astfel încât ruptura splinei are potențialul de a fi periculoasă și pune viața pacientului în pericol. Ruptura splinei rezultă, de obicei, de pe urma unui traumatism, în special ca urmare a accidentelor de mașină. Dacă splina se rupe, sângele se va infiltra în cavitatea abdominală, provocând durere. Pacienții cu ruptură de splină pot deveni rapid anemici, astfel că vor avea nevoie de transfuzii de sânge.
Dacă splina nu funcționează corect sau este deteriorată, bolnavă sau mărită, poate fi nevoie de o operație de îndepărtare a acestui organ, cunoscută sub numele de splenectomie. Uneori, doar o parte din splină poate fi îndepărtată, ceea ce se numește splenectomie parțială. Îndepărtarea splinei se face după o cântărire atentă, deoarece slăbește sistemul imunitar și crește susceptibilitatea persoanei la infecții. Splenectomia poate avea loc, de obicei, prin:
Laparoscopie
Majoritatea operațiilor de îndepărtare a splinei se efectuează folosind laparoscopia – chirurgul pătrunde în abdomen fără a fi nevoie să facă tăieturi mari. Acest lucru înseamnă că vor exista mai puține cicatrici și persoana se va putea recupera mai repede după operație.
Procedura presupune mai multe tăieturi mici în burtă, ghidarea unui laparoscop în corp printr-una dintre tăieturi, trecerea instrumentelor subțiri prin celelalte tăieturi pentru a se îndepărta splina. La final, tăieturile sunt cusute sau lipite între ele. Este posibil ca pacientul să meargă acasă în aceeași zi sau poate fi necesar să rămână o noapte la spital.
Operație deschisă
În caz de operație deschisă, se face o tăietură mare. Acest tip de intervenție poate fi necesar dacă splina este prea mare sau prea deteriorată pentru a fi îndepărtată folosind altfel de procedură. Adesea, în situații de urgență, aceasta este metoda preferată. Poate fi necesar ca pacientul să rămână în spital câteva zile pentru a se recupera.
Recuperarea după splenectomie
Ca orice operație, și îndepărtarea splinei prezintă un mic risc de complicații, inclusiv sângerări și infecții, pe care medicul le va discuta înainte de intervenție.
Pentru a reduce riscul unui cheag de sânge sau al unei infecții, se vor recomanda anumite exerciții pentru acasă. Un alt risc este infectarea locului operației. Dacă pacientul observă orice semne de infecție, trebuie să contacteze imediat medicul de familie sau spitalul, deoarece este posibil să fie nevoie de antibiotice.
Recuperarea durează de obicei câteva săptămâni. Medicul sau asistenta vor sfătui pacientul legat de când se va putea întoarce la activitățile obișnuite. În ceea ce privește alimentația, pacientul poate să mănânce și să bea normal la scurt timp după operație.
Dieta pentru protejarea splinei
Pacientii cu afectiuni ale splinei ar trebui sa aiba in vedere ca unele alimene favorizeaza buna functionare a splinei, altele ii dauneaza. In medicina chinezeasca, splina ar fi alimentată de căldură, de aceea si ghimbirul este un aliment care ajuta splina si dreneaza staza sanguina, iar turmericul îmbunătățește răspunsul celulelor splinei. Alimentele care tonifică splina sunt: curmale, struguri, pere, cartofi, castraveți, morcovi, pepene galben, cereale, lemn dulce, miere, scorțișoară și anason. Excesul de zahăr care suprasolicită pancreasul nu este bun pentru splină.
Dintre ceaiuri, cel din lemnul dulce ajută la digestie și la gestionarea fluxului de sânge în întregul corp. Încercați să beți ceai de rădăcină de lemn dulce după masă – este placut la gust și dulceag și ajuta să digerați mâncarea. Dacă nu sunteți un fan al ceaiului, lemnul dulce este, de obicei, disponibil și sub formă de pastile și tincturi, insa discutati cu medicul dvs daca aveti si alte afectiuni sau luati medicamente.
Alimentele de consumat pentru protejarea splinei afectate, includ:
- linte si alte leguminoase
- quinoa.
- ovăz.
- băuturi din cereale cu malț
- legume rădăcinoase, inclusiv cartofi dulci și taro.
- dovleac, dovlecei, zuchini
- supa miso.
Alimentele de evitat sunt cele care racesc si epuizează „focul” splinei. Alimentele care sunt „umede” – precum produsele lactate, zaharurile rafinate și dulciurile – pot, de asemenea, sufoca procesul digestiv. Daca aveti probleme ale splinei evitati:
- produsele congelate si inghetata
- băuturile înghețate,
- castraveții,
- salata verde, menta proaspata
- grepfrutul
Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.
