Rata sărăciei absolute a ajuns la nivelul maxim de când se fac astfel de măsurări, iar în ultimii 3 ani, ea depășește constant nivelul de 30%. Este un semnal care ar trebui să mobilizeze orice guvernare responsabilă. În loc de asta, cifrele dramatice sunt tratate cu indiferență și ascunse sub statistici seci.
Moldova este șocată de un adevăr crud: fiecare al treilea cetățean trăiește sub pragul sărăciei extreme. Dar dincolo de aceste procente reci, se ascunde o realitate mult mai dureroasă – drama zilnică a peste 1,2 milioane de oameni, care trăiesc cu o singură grijă: ce vor pune azi pe masă copiilor lor.
Puțini realizează că, pe lângă cei aflați oficial sub pragul sărăciei extreme, există încă cel puțin tot atâția oameni care se află la limita acesteia. De fapt, datele arată că jumătate din populația Republicii Moldova fie este deja în sărăcie extremă, fie trăiește periculos de aproape de acest prag rușinos.
Un studiu recent al profesorilor de la Universitatea Tehnică din Moldova a confirmat crudul adevăr: doar 20% din cetățeni își permit o alimentație sănătoasă, iar fiecare al doilea moldovean nu are acces nici măcar la un coș alimentar minim decent. Este o realitate înfiorătoare, care ar trebui să zguduie din temelii orice guvern responsabil.
Peste 1,2 milioane de cetățeni moldoveni sunt condamnați zilnic la umilința de a nu avea acces la cel mai elementar drept uman – dreptul la hrană.
Și în timp ce Republica Moldova sărăcește accelerat, avem un paradox bizar: vedem prin Chișinău sau prin alte orașe câteva grupuri gălăgioase, ferchezuiți, plini de viață, la terase, în mașini scumpe, în shopping mall-uri. Ei creează iluzia periculoasă că „lucrurile merg bine”. Doar că dincolo de această vitrină falsă, stă ascunsă o mulțime imensă, tăcută, obosită, înfometată, care nu are voce, nu are culoare, nu are vizibilitate. Sunt oamenii invizibili ai Moldovei, pe care nu-i vezi la televizor, nici pe Facebook, Instagram, TikTok…
Drama lor a fost agravată în ultimii 3 ani, când, potrivit datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică, numărul celor săraci a crescut cu 40%.
O explozie de sărăcie alimentată de incapacitatea guvernanților, de schemele de corupție din domeniul energetic, de crizele gestionate prost, iar în final, de incompetență și indiferență cronică.
Ceea ce trăim azi este mai mult decât o criză socială. Este un genocid economic tacit, un atentat la însăși fibra socială a acestei națiuni. Când o societate tolerează faptul că peste jumătate din cetățeni sunt înfometați și lăsați în prag de disperare, acea societate este condamnată la eșec. Fără echivoc.
Republica Moldova se transformă într-o țară cu două realități paralele: una colorată, superficială și iluzorie, afișată în vitrine, și alta cenușie, crudă, îngropată în statistici seci, unde peste 1,2 milioane de suflete trăiesc fără speranță.
Cine îi apără pe acești oameni? Cine îi aude? Cine plătește pentru această crimă socială?
Aceste întrebări nu sunt retorice, ele sunt strigăte de disperare și necesită răspunsuri imediate.
Vlad Filat, lider PLDM
