Greva agricultorilor din Ștefan Vodă nu este un simplu protest. Este strigătul disperat al celor care muncesc pământul și au fost abandonați complet de stat. Oamenii nu mai cer sprijin. Cer supraviețuire. Iar ce se întâmplă astăzi în sudul Moldovei este rezultatul direct al unui dezastru climatic combinat cu lipsa totală de viziune și reacție a autorităților, transmite alerta.md.
În ultimii 15 ani, Moldova a devenit tot mai vulnerabilă la schimbările climatice. Cantitatea medie de precipitații a scăzut cu 15% la nivel național, iar sudul – regiunea cea mai afectată – primește cu 20% mai puțină ploaie decât restul țării. În perioada 2018–2024, la Cahul s-au înregistrat doar 421 mm precipitații/an, cu mult sub pragul necesar pentru agricultură. Iar autoritățile continuă să se comporte de parcă nu s-ar întâmpla nimic.
Criza este agravată de lipsa totală de politici publice coerente. Nu există programe de irigare funcționale, nu există fonduri de urgență pentru secetă, nu există nici măcar un cadru clar de sprijin pentru fermierii afectați de catastrofe naturale. Se fac poze, se rostesc lozinci, dar realitatea e că agricultura a fost lăsată să moară în tăcere.
Iar consecințele sunt dramatice: doar în ultimul an, peste 35.000 de persoane au dispărut din sectorul agricol, conform datelor oficiale. De la 185.300 în 2023, la doar 149.500 în primul trimestru din 2025. Asta înseamnă peste 20.000 de familii rămase fără mijloace de trai. O parte au plecat peste hotare. Alții s-au refugiat în mun. Chișinău, care doar în ultimii 10 ani, conform datelor recensământului a primit peste 150 mii locuitori din satele și orașele mici din Moldova. Satele Moldovei se golesc sub ochii unei guvernări care tace.
Nu s-a declarat stare de urgență. Nu s-a oferit niciun sprijin real. Pentru guvernare, agricultorii din sudul țării sunt „invizibili”. Exact cum spuneau agricultorii: „Pământul e pârjolit, roada compromisă, iar noi suntem abandonați”.
Și nu putem să nu remarcăm un dublu standard revoltător. Guvernul PAS instituie stări de urgență doar acolo unde are interese politice sau financiare: pentru a persecuta opozanții sub pretextul „siguranței naționale” sau pentru a justifica procurări netransparente și la prețuri exorbitante de gaze naturale, care au generat un dezastru economic național. Dar pentru agricultori? Niciun gest. Ei nu aduc beneficii politice, nu pot fi exploatați în scheme corupte, nu aduc mapazlâcuri. Și de aceea sunt ignorați.
Acum este imperativ:
• Declararea de urgență climatică în agricultură în sudul Moldovei;
• Ajutor financiar direct pentru agricultorii afectați;
• Lansarea unui fond național de adaptare la secetă și schimbări climatice;
• Sprijin real pentru menținerea familiilor în zonele rurale – altfel, pierdem nu doar agricultura, ci și satele Moldovei.
Nu e vorba doar despre niște hectare de grâu pierdute. Este vorba despre vieți pierdute, comunități dezmembrate și un stat care se retrage exact acolo unde este cea mai mare nevoie de el.
Greva de la Ștefan Vodă este ultimul avertisment. Să nu spunem că nu am știut. totală de politici publice coerente. Nu există programe de irigare funcționale, nu există fonduri de urgență pentru secetă, nu există nici măcar un cadru clar de sprijin pentru fermierii afectați de catastrofe naturale. Se fac poze, se rostesc lozinci, dar realitatea e că agricultura a fost lăsată să moară în tăcere. Iar consecințele sunt dramatice: doar în ultimul an, peste 35.000 de persoane au dispărut din sectorul agricol, conform datelor oficiale.
De la 185.300 în 2023, la doar 149.500 în primul trimestru din 2025. Asta înseamnă peste 20.000 de familii rămase fără mijloace de trai. O parte au plecat peste hotare. Alții s-au refugiat în mun. Chișinău, care doar în ultimii 10 ani, conform datelor recensământului a primit peste 150 mii locuitori din satele și orașele mici din Moldova. Satele Moldovei se golesc sub ochii unei guvernări care tace.
Nu s-a declarat stare de urgență.
