Atât diabetul de tip 1, cât și diabetul de tip 2 sunt caracterizate de un nivel al glucozei (adică al zaharului) în sânge peste limitele considerate normale. Medicii subliniază că dezvoltarea și cauzele celor două forme de diabet sunt diferite.
Deși diabetul de tip 1 și cel de tip 2 au lucruri în comun, există multe diferențe. Cum ar fi ce le cauzează, pe cine afectează și cum ar trebui să fie gestionate.
Pentru început, diabetul de tip 1 afectează 8% din persoanele cu diabet. În timp ce diabetul de tip 2 afectează aproximativ 90%.
Principalul lucru de reținut este că ambele sunt la fel de grave. A avea niveluri ridicate de glucoză (sau zahăr) în sânge poate duce la complicații grave de sănătate, indiferent dacă ai diabet de tip 1 sau de tip 2. Așadar, dacă ai oricare dintre cele două afecțiuni, trebuie să iei măsurile potrivite pentru a le gestiona.
Diabetul de tip 1 – când sistemul imunitar al organismului atacă și distruge celulele care produc insulină:
- este adeseori diagnosticat în copilărie;
- nu este asociat cu excesul ponderal;
- este adeseori asociat cu un nivel mai mare decât cel normal de cetone, la momentul diagnosticului; să nu uităm că cetonele sunt produse de organism pentru că ele sunt o alternativă a sursei de energie pe care o reprezintă zahărul;
- este tratat cu ajutorul injecțiilor cu insulină sau cu pompa de insulină;
- nu poate fi ținut sub control fără ca pacientul să nu ia insulină;
Diabetul de tip 2 – organismul nu produce suficientă insulină sau celulele organismului nu reacționează la insulină:
- de obicei, este diagnosticat la persoanele cu vârsta de peste 30 de ani;
- este asociat adeseori cu excesul ponderal;
- este asociat de cele mai multe ori cu hipertensiunea arterială și/ sau cu un nivel ridicat al colesterolului la momentul diagnosticului;
- de obicei, este tratat inițial fără tratament medicamentos ori cu tablete;
- uneori este posibil ca pacientul să iasă de sub tratamentul prescris pentru diabet.
Cum se dezvoltă diabetul, în funcție de tipul bolii
Diabetul de tip 1
Este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că rezultă din faptul că sistemul imunitar atacă anumite părți ale corpului, din greșeală. În cazul diabetului de tip 1, sistemul imunitar țintește în mod greșit celulele care produc insulină (celulele beta din pancreas). Nimeni nu știe de ce se întâmplă mai exact acest lucru sau cum poate fi stopat acest “atac”. Sistemul imunitar al persoanelor cu diabet de tip 1 continuă să atace celulele pancreatice beta până când pancreasul este incapabil să producă insulină.
Astfel, persoanele cu diabet de tip 1 sunt nevoite să își facă singure injecții cu insulină pentru a compensa distrugerea celulelor beta din pancreasul lor. Toți pacienții cu diabet de tip 1 sunt dependenți de insulină.
Diabetul de tip 2
Spre deosebire de prima formă, diabetul de tip 2 este diferit. Sistemul autoimun al persoanelor cu diabet de tip 2 nu atacă celulele pancreatice beta. În schimb, diabetul de tip 2 este caracterizat de faptul că organismul și-a pierdut capacitatea de a răspunde la insulină. Acest lucru este cunoscut sub numele de rezistență la insulină.
Corpul pacienților compensează ineficiența insulinei sale prin faptul că produce o cantitate și mai mare, dar, din păcate, nu poate întotdeauna să producă suficientă insulină. În timp, presiunea pusă pe celulele pancreatice beta de acest nivel al insulinei le poate distruge, diminuând astfel secreția de insulină.
Ce spun specialiștii în boli metabolice
„Înainte de a dezvolta diabet de tip 2, persoanele respective dezvoltă adesea rezistență la insulină – o afecțiune în care țesutul gras, mușchii și ficatul nu utilizează insulina în mod corespunzător. Inițial, pancreasul produce compensator din ce în ce mai multă insulină, stare ce se numește hiperinsulinism, dar datorită ineficienței activității insulinei de introducere și utilizare a glucozei în celule (stare denumită insulinorezistență), glicemia rămâne crescută. În timp, celulele pancreasului ajung să secrete din ce în ce mai puțină insulină, prin scăderea rezervelor sale.“, explică Dr. Laura Ene, Medic Primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice, Expert DOC.
Când să consulți un medic
Mergi la medicul de familie cât mai curând posibil dacă prezinți principalele simptome ale diabetului, precum:
- senzație de sete foarte mare
- urinare mai des decât de obicei, în special noaptea
- stare de oboseală
- pierderea în greutate și pierderea masei musculare
- mâncărimi în jurul penisului sau al vaginului sau episoade frecvente de afte
- tăieturi sau răni care se vindecă greu
- vedere încețoșată.
Diabetul de tip 1 se poate dezvolta rapid, în decurs de câteva săptămâni sau chiar zile. În schimb, mulți oameni au diabet de tip 2 timp de ani de zile fără să-și dea seama, deoarece simptomele timpurii tind să fie generale.
Prevenție diabet
Diabetul de tip 1
Nimeni nu știe cum să prevină un atac autoimun asupra celulelor pancreatice, cele care produc insulină.
Diabetul de tip 2
Poate fi prevenit și dezvoltarea lui poate fi întârziată cu ajutorul unei diete sănătoase și cu ajutorul unui stil de viață activ.
Tratament
Diabetul de tip 1:
- injecții cu insulină;
- rareori, pacientul ia medicamente pe cale orală;
- modificări în dieta pacientului;
- mai multă activitate fizică;
- pacientul își verifică în mod regulat concentrația de glucoză în sânge și își face teste pentru a verifica Hb A1c (hemoglobina glicată), pentru a ține sub control diabetul;
- pacientul își ține sub control tensiunea arterială;
- pacientul tratează nivelurile ridicate ale colesterolului;
Diabetul de tip 2:
- utilizarea medicamentelor pentru diabet;
- uneori, pacientul apelează la injecțiile cu insulină;
- alegeri alimentare mai sănătoase;
- exerciții fizice;
- automonitorizarea glicemiei;
- pacientul își ține sub control tensiunea arterială;
- pacientul tratează nivelurile ridicate ale colesterolului.
Ce anume te face să fii diabetic?
Pentru a fi clasificat drept diabetic (persoana care suferă de diabet zaharat), un individ trebuie să sufere în mod regulat de hiperglicemie.
Cum este determinată hiperglicemia regulată?
Acest lucru este, de regulă, demonstrat prin următoarele măsurători, folosite pentru a determina dacă o persoană este sau nu diabetică:
- nivelul glucozei în plasma din sânge (pe nemâncate sau a jeun) este egal sau mai mare de 12 mg/dl;
- nivelul glucozei în plasma din sânge este egal sau mai mare de 200 mg/dl la două ore după ce s-a administrat o cantitate de 75 g de glucoză, în cadrul unui test de toleranță orală la glucoză;
- nivelul glucozei în plasma din sânge “random”, adică proba de sânge e recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent de cât timp a trecut de la ultima masă a pacientului, este de 200 mg/dl.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
