Un grup de fenomene fiziologice, comportamentale, cognitive și motivaționale, de intensitate variabilă, în care consumul uneia sau mai multor substanţe capătă prioritate pentru individ, dependențele sunt larg răspândite la nivel social și la nivelul diferitelor categorii de vârste.
Prof. univ. dr. Maria Nicoleta Turliuc în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași vorbește despre cele mai des întâlnite dependențe, despre cauzele acestora și cum se pot diminua efectele unei dependențe.
Cum se manifestă dependența din punct de vedere psihologic și care sunt cele mai frecvente dependențe întâlnite în cabinetul medical?
Dependenţa reprezintă un grup de fenomene fiziologice, comportamentale, cognitive și motivaționale, de intensitate variabilă, în care consumul uneia sau mai multor substanţe capătă prioritate pentru individ. Dependenţa fizică sau fiziologică constă în necesitatea organică de a folosi o substanță și dezvoltarea toleranţei ca urmare a consumului ei cronic. Dependenţa psihică este mai importantă și constă în modificări de comportament şi o stare mentală particulară, însoţită de nevoia imperioasă de administrare a substanţei pentru a obţine o stare de bine, pentru stimularea plăcerii sau pentru evitarea disconfortului produs de stres sau sevraj. Dacă dependența fizică apare doar la unele substanțe, cea psihologică este întâlnită la toate tipurile de substanțe stupefiante. Mai des întâlnite în cabinetele medicale și ale psihoterapeuților sunt dependența de nicotină, alcool și, în cazurile foarte grave, de droguri, dar și de unele activități care au potențialul de a afecta negativ îndeosebi dezvoltarea socio-emoțională a adolescenților și tinerilor (de ex. jocurile de noroc și cele pe calculator).
Care sunt principalele cauze care duc la apariția unei dependențe? Contribuie genetica și factorii de mediu la apariția unor dependențe?
Dependențele sunt de regulă asociate cu stresul real sau perceput generat de diferite constrângeri sau situații conflictuale. Ele apar din nevoia de a înlătura disconfortul psihic și suferința, de a fugi de o realitate constrângătoare și pentru îmbunătățirea afectului, a stării de bine. Dependenţa poate fi înțeleasă schematic ca interacţiune a trei grupe mari de factori: efectele căutate, stimulatoare sau depresoare; factorii de mediu, care cuprind disponibilitatea sau accesibilitatea dependenței, atitudinea mai mult sau mai puțin tolerantă față de tipul respectiv de dependență într-o comunitate şi structura bio-psihologică a persoanei. De exemplu, în cazul fumatului, atitudinea faţă de consum indică de ce bărbații fumează mai mult decât femeile. Factorii genetici explică de ce unele persoane sunt mai predispuse în a deveni fumători, iar factorul determinant rămâne profilul de personalitate al individului, persoanele mai emotive, mai predispuse la probleme emoționale (de ex., anxietate) fiind mai înclinate spre consum.
Cum putem diminua efectele unei dependențe?
Dacă rămânem la exemplul fumatului, putem diminua efectele nocive ale dependenței de nicotină prin căutarea unor soluții alternative mai puțin periculoase. Pentru consumatorii împătimiți, prin identificarea și utilizarea unor modalități de consum potențial mai puțin nocive (de ex., prin folosirea produselor care încălzesc tutunul și printr-o trecere exclusivă de la fumat la acest tip de produse). O alternativă convingătoare la reducerea efectelor nocive ale fumatului în Suedia s-a dovedit a fi sinus-ul (produse cu nicotină pentru uz oral). Ca urmare a utilizării produselor cu nicotină pentru uz oral, incidența fumatului în Suedia tinde să scadă sub pragul de 5%, fapt care o califică pentru statutul de “țară fără fumători”*.
Pot duce strategiile de reducere a riscurilor la renunțare?
Dependenţa psihologică îngreunează încercarea de a sta departe de nicotină. De obicei, fumătorii au nevoie de peste zece încercări înainte să reuşească să renunţe la fumat definitiv. Există date care atestă faptul că atunci când renunțarea la dependență se realizează treptat, prin utilizarea unor produse mai puțin nocive (de pildă țigaretele electronice sau a produselor cu tutun încălzit), este facilitată tranziția spre renunțarea completă la nicotină.
Pot viciile și dependența să fie tratate sau vindecate prin metode medicale?
Dependența poate fi vindecată pe căi medicale și psihoterapeutice. Dependența de tutun, de pildă, poate fi dificil de gestionat și mulți utilizatori găsesc că, chiar și după ce a trecut pofta de nicotină, ritualul fumatului poate duce la recidivă. Există mai multe tratamente disponibile pentru dependența de tutun. În plus, psihoterapia în vederea abstinenței ajută utilizatorul să își schimbe gândurile despre dependența lui, lucrând la modificarea sentimentelor și a comportamentelor asociate cu consumul de tutun, la schimbarea stilului de viață, implementând un comportament pozitiv și ajutând la evitarea poftei de a fuma.
Cum pot familia și prietenii să sprijine cel mai bine pe cineva care se luptă cu dependența?
Suportul social este extrem de important în renunțarea la fumat. Consumul de tutun este puternic corelat în cupluri. Un studiu recent** a analizat numărul de țigarete fumate în cuplurile discordante (doar unul dintre parteneri fumează) și concordante (ambii fumează), fumătorii din cuplurile concordante fumând în total (împreună și separat) un număr mai mare de țigări/zi. Cuplurile cu ambii parteneri fumători pot decide un plan comun de reducere a fumatului, de înlocuire a acestei căi de îmbunătățire a afectului cu alta, mai puțin nocivă. În cuplurile cu un singur fumător, partenerul nefumător poate susține mai ușor fumătorul în efortul să de renunța la fumat prin aprecierea fiecărui mic pas realizat în direcția dorită și identificarea obiceiurilor mai sănătoase (de ex., consumul moderat de semințe sau fructe). Prietenii pot fi și ei anunțați cu privire la intenția de a lupta cu dependența și solicitați să sprijine acest efort (de ex., pentru a evita să mai invite persoana ”la o țigară”).
