Ascita apare când se acumulează prea mult lichid în abdomen, afecțiunea fiind mai frecventă la persoanele care au ciroză, dar poate avea legătură și cu alte afecțiuni. Iată din ce cauze apare, ce simptome provoacă și ce opțiuni de tratament există pentru ascită.
Ascita este o acumulare anormală de lichid în cavitatea peritoneală, acel spațiu din jurul organelor abdominale. Această acumulare de lichid poate duce la umflarea abdomenului și este asociată cu diverse afecțiuni medicale. Cercetătorii spun că ascita este cea mai frecventă complicație a cirozei, apărând la aproximativ jumătate dintre pacienții cu ciroză decompensată în 10 ani. Cifrele arată că, la nivel mondial, ascita apare la aproximativ 60.000 din fiecare 100.000 de pacienți cu ciroză.
Din ce cauze apare ascita?
Cauzele ascitei pot varia și pot include:
Ciroza hepatică
Această boală este una dintre cele mai comune cauze ale ascitei. Ciroza este o afecțiune caracterizată de deteriorarea gravă a ficatului, care duce la scăderea capacității acestuia de a procesa lichidele în mod normal.
Insuficiența cardiacă congestivă
În insuficiența cardiacă, inima nu pompează eficient sângele prin corp, ceea ce poate duce la acumularea de lichid în cavitatea abdominală.
Bolile renale
Afecțiuni renale precum sindromul nefrotic sau insuficiența renală pot provoca retenție de lichide în organism, inclusiv în cavitatea abdominală.
Infecțiile
Unele infecții, cum ar fi peritonita (inflamația membranelor care acoperă cavitatea abdominală), pot duce la acumularea de lichid.
Bolile inflamatorii ale intestinului
Afecțiuni precum boala Crohn și colita ulcerativă pot duce și acestea la ascită, dar în cazuri rare.
Tumorile abdominale
Tumorile maligne sau benigne localizate în abdomen pot exercita presiune asupra vaselor de sânge sau limfatice, determinând acumularea de lichid.
Pancreatita
Și inflamația pancreasului poate duce la ascită.
Tromboza venei porte
Ocluzia sau obstrucția venei porte (o venă care transportă sânge din intestine către ficat) poate duce la ascită.
Unele boli autoimune
Boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau sindromul antifosfolipidic, pot fi asociate cu ascită.
Ce simptome are o persoană cu ascită?
Pacienții cu ascită pot prezenta o varietate de simptome, care variază în funcție de cauza subiacentă și de gravitatea afecțiunii.
Umflarea abdomenului
Aceasta este una dintre cele mai evidente manifestări ale ascitei. Abdomenul devine umflat și mărit din cauza acumulării de lichid în cavitatea peritoneală.
Disconfort sau durere abdominală
Persoanele cu ascită pot simți o senzație de presiune, disconfort sau durere în zona abdominală din cauza extinderii abdomenului.
Greutate în exces
Umflarea abdomenului poate duce la creșterea în greutate, deși este important de menționat că aceasta este o creștere de greutate cauzată de acumularea de lichid, nu de grăsime sau de creșterea masei musculare.
Respirație dificilă
O cantitate semnificativă de lichid acumulat în cavitatea abdominală va exercita presiune asupra diafragmei și a plămânilor, ceea ce poate duce la dificultăți în respirație.
Senzație de sațietate rapidă
Umflarea abdomenului poate determina senzația de sațietate rapidă sau disconfort abdominal după consumul unor cantități nu prea mari de alimente.
Balonare și flatulență
Ascita poate duce la senzația de balonare și la producția excesivă de gaze.
Greață și vărsături
Uneori, pacienții cu ascită pot prezenta simptome gastrointestinale, precum greață și vărsături.
În cazuri severe, se poate dezvolta insuficiență renală sau insuficiență cardiacă congestivă, care pot fi însoțite de simptome precum scăderea cantității de urină, edeme (umflături) la nivelul membrelor inferioare sau scăderea capacității de efort.
Diagnostic ascită
Diagnosticul de ascită implică de obicei o combinație de evaluare clinică, istoric medical, investigații imagistice și analize ale lichidului acumulat în cavitatea abdominală.
Medicul va discuta cu pacientul pentru a obține informații despre simptome, istoricul medical, factorii de risc și orice afecțiuni medicale preexistente. Apoi, medicul va efectua un examen fizic, concentrându-se pe evaluarea abdomenului pentru a determina prezența umflăturii și a altor semne sugestive de ascită.
Ulterior, se fac investigații imagistice. Ecografia este o modalitate neinvazivă și eficientă de a vizualiza cantitatea de lichid din cavitatea abdominală și de a evalua structurile anatomice. Aceasta poate fi folosită pentru a confirma prezența ascitei și pentru a ghida paracenteza (procedura de extragere a lichidului).
Paracenteza abdominală diagnostică cu analiza adecvată a lichidului ascitic este probabil cea mai rapidă și cea mai rentabilă metodă de diagnosticare a cauzei ascitei. Pentru a se efectua paracenteza, se introduce un ac în cavitatea abdominală pentru a extrage o mostră de lichid. Această mostră este trimisă la laborator pentru analiză, iar rezultatele pot furniza informații valoroase despre cauza ascitei. Se poate determina compoziția chimică a lichidului ascitic, concentrația de proteine, celule sangvine și prezența bacteriilor sau altor microorganisme.
Uneori, se poate recomanda o tomografie computerizată pentru a obține imagini mai detaliate ale abdomenului și pentru a investiga cauzele subiacente ale ascitei.
Tratament ascită
Tratamentul adecvat al bolii depinde de cauza retenției de lichide. Scopul terapiei la pacienții cu ascită este de a minimiza volumul lichidului și de a scădea edemul periferic, fără a provoca epuizarea volumului intravascular.
Cel mai important aspect al gestionării ascitei este tratarea afecțiunii de bază care a cauzat acumularea de lichid în cavitatea abdominală. De exemplu, în cazul cirozei hepatice, tratamentul poate include oprirea consumului de alcool (dacă alcoolul este cauza cirozei), administrarea de medicamente pentru a încetini progresia bolii hepatice și alte măsuri terapeutice pentru a gestiona complicațiile cirozei.
Ca tratament pentru ascită, reducerea cantității de sodiu din dietă este crucială pentru a preveni acumularea suplimentară de lichid în cavitatea abdominală. Pacienții cu ascită sunt de obicei sfătuiți să limiteze consumul de sare și alimente bogate în sodiu.
Medicamentele diuretice, precum furosemidul, pot fi prescrise pentru a ajuta la eliminarea excesului de lichid din organism prin urină. Aceste medicamente pot fi administrate sub supraveghere medicală pentru a monitoriza echilibrul de sodiu și potasiu.
În cazul în care cantitatea de lichid acumulat în cavitatea abdominală este semnificativă și provoacă disconfort sau complicații, se poate efectua o paracenteză. Aceasta este o procedură în care, cum spuneam, un ac este introdus în cavitatea abdominală pentru a extrage lichidul acumulat. Aceasta nu tratează cauza ascitei, dar poate oferi alinare temporară și ajută la diagnosticarea exactă.
TIPS (Transjugular intrahepatic portosystemic shunt) este o altă metodă de tratament pentru ascită, o procedură minim invazivă care poate fi folosită pentru a trata ascita în cazul cirozei hepatice. Prin intermediul TIPS, se creează o conexiune artificială între vena portală (care transportă sângele din intestin către ficat) și vena hepatică (care transportă sângele din ficat înapoi în sistemul circulator), ceea ce reduce presiunea în vena portală și previne acumularea de lichid.
În unele cazuri, poate fi necesar un tratament chirurgical pentru a trata cauza subiacentă a ascitei sau pentru a drena lichidul acumulat în cavitatea abdominală.
Dacă ciroza hepatică este cauza ascitei și ficatul este grav afectat, un transplant de ficat poate fi necesar pentru a trata eficient ascita.
Ce complicații poate avea ascita?
Lichidul acumulat în cavitatea abdominală poate deveni un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor. Peritonita (inflamația membranelor peritoneale care acoperă cavitatea abdominală) este o complicație gravă a ascitei și poate necesita tratament imediat. De asemenea, presiunea exercitată de lichidul acumulat în cavitatea abdominală poate duce la dezvoltarea unei hernii ombilicale.
Diureticele prescrise pentru tratarea ascitei pot duce la dezechilibre electrolitice, cum ar fi scăderea nivelului de potasiu în sânge, care poate provoca probleme cardiace sau musculare.
Când lichidul abdominal umple plămânul, de obicei pe partea dreaptă, este posibil ca pacientul să aibă dificultăți de respirație, tuse, disconfort în piept și hipoxemie (lipsa de oxigen în sânge) și să aibă nevoie de toracenteză pentru a elimina lichidul.
Ascita poate duce la scăderea fluxului sangvin către rinichi și poate cauza insuficiență renală, care necesită tratament medical imediat.
Care este prognosticul pacientului cu ascită?
Prognosticul pacienților cu ascită depinde de cauză și de cronicitate. Tulburările care sunt acute și răspund la tratament au un prognostic mai favorabil, comparativ cu tulburările care nu răspund. Dacă este lăsată netratată, afecțiunea poate duce la complicații care pun viața în pericol, dar, cu un tratament adecvat ascita poate fi gestionată. Ascita nu poate fi vindecată, dar modificările stilului de viață și tratamentele pot reduce complicațiile. Pentru apcienții cu ascită cauzată de ciroză rata de supraviețuire este de 50% la doi ani.
Se poate preveni ascita?
Prevenirea ascitei implică, în primul rând, gestionarea eficientă a cauzei subiacente care poate să ducă la acumularea de lichid în cavitatea abdominală.
Pentru persoanele cu ciroză hepatică, este esențial să evite consumul de alcool și să urmeze recomandările medicului pentru a gestiona progresia bolii hepatice. Pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă ar trebui să urmeze cu strictețe planul de tratament prescris de medic, care poate include administrarea de medicamente, restricționarea aportului de sodiu și menținerea tensiunii arteriale sub control. Pentru persoanele cu boli renale sau sindroame nefrotice, monitorizarea regulată și gestionarea corectă a acestor afecțiuni pot ajuta la prevenirea ascitei. Pentru persoanele cu ciroză hepatică, vaccinarea împotriva hepatitei B și hepatitei A este importantă pentru a preveni infecțiile hepatice suplimentare care ar putea agrava ciroza și potențial cauza ascită.
Oamenii cu factori de risc sau cu istoric de boli care pot cauza ascită ar trebui să meargă regulat la medic pentru a depista și trata potențialele probleme înainte de a duce la ascită.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
