În urmă expunerii la un factor declanșator, sistemul imunitar începe să producă anticorpi care, în loc să lupte cu infecția, atacă țesuturile organismului. Tratamentul se concentrează pe reducerea activității sistemului nostru imunitar.
Afecțiunile autoimune apar atunci când sistemul imunitar al organismului își atacă propriile țesuturi
Concret, în urmă expunerii la un factor declanșator încă neidentificat, sistemul imunitar începe să producă anticorpi care, în loc să lupte cu infecția, atacă țesuturile organismului. Tratamentul pentru bolile autoimune se concentrează, în general, pe reducerea activității sistemului imunitar.
De pildă, organismul luptă cu o infecție, o substanță toxică, un agent alergen ori cu stresul, însă, fără o cauza concretă, începe să atace din greșeală articulațiile, creierul, glanda tiroidă sau țesuturile pielii.
Cu toate că nu se cunoaște cauza exactă care declanșează o boală autoimună, există o serie de factori care cresc predispoziția pentru acest tip de afecțiune. De pildă, femeile au de două ori mai multe șanse să sufere de o asemenea afecțiune, comparativ cu bărbații. Și moștenirea genetică reprezintă un factor de risc în cazul bolilor autoimune. De pildă, o persoană care are o rudă de gradul întâi ce suferă de o afecțiune autoimună, are predispoziție pentru bolile sistemului imunitar.
Virusurile au fost considerate factori majori de mediu care declanșează fenomenele autoimune la indivizii susceptibili genetic. Au fost propuse mecanisme multiple pentru a explica defalcarea auto-toleranței de către infecțiile virale
Care sunt simptomele frecvente ale bolilor autoimune?
În ciuda diferitelor tipuri de boli autoimune, multe dintre ele au simptome similare. Simptomele frecvente ale unei boli autoimune includ:
• Oboseală
• Dureri articulare și umflături
• Probleme ale pielii
• Dureri abdominale sau probleme digestive
• Febra recurentă
• Inflamația glandelor
Majoritatea afecțiunilor autoimune sunt greu de diagnosticat, explică dr. Ana-Maria Orbai, reumatolog la Centrul de artrită Johns Hopkins.. „Nu este alb sau negru. De obicei, nu există un singur test pentru diagnosticarea unei boli autoimune. Trebuie să aveți anumite simptome combinate cu markeri specifici de sânge și, în unele cazuri, chiar și o biopsie tisulară. Nu este vorba de un singur factor”, explică ea.
Diagnosticul poate fi, de asemenea, dificil, deoarece aceste simptome pot proveni din alte afecțiuni comune. Orbai spune că ar trebui să faci investigații medicale atunci când observi simptome noi.
„Dacă ai fost sănătos și deodată simți oboseală sau rigiditate articulară, nu minimiza acest lucru”, explică ea. „Dacă îi spui medicului, îl ajuți să observe mai atent simptomele tale și să efectueze teste pentru a identifica sau a exclude boala autoimună.”
Iată care sunt cele mai comune boli autoimune și cum apar:
Boala autoimună apare atunci când sistemul natural de apărare al corpului nu poate face diferența dintre propriile celule și celulele străine, determinând corpul să atace în mod eronat celulele normale. Există mai mult de 80 de tipuri de boli autoimune care afectează o gamă largă de părți ale corpului. Hai să vedem câteva dintre ele!
Artrită reumatoidă
Sistemul imunitar produce anticorpi care se lipesc de învelișul articulațiilor, pentru că apoi să atace articulațiile, cauzând inflamație și durere. Netratată corespunzător, artrita reumatoidă poate cauza daune permanente la nivel articular.
Lupusul
Pacienții care suferă de lupus dezvoltă o serie de anticorpi care atacă întreg organismul, începând de la articulații și până la sânge, terminații nervoase și rinichi.
Scleroză multiplă
Sistemul imunitar atacă celulele nervoase, cauzând dureri, pierderea vederii, probleme de coordonare și spasme musculare.
Diabetul mellitus (de tip 1)
organismul produce anticorpi care atacă și distrug celulele pancreasului responsabile de producția de insulină.
Psoriazis
La pacienții cu psoriazis, celulele T în exces produse de sistemul imunitar se depozitează la nivelul pielii. Astfel, procesul de regenerare a pielii este accelerat și apar leziunile specifice psoriazisului.
Boala Basedow-Graves
Această afecțiune apare în urmă stimulării glandei tiroide de către sistemul imunitar. Glanda tiroidă eliereaza o cantitate prea mare de hormoni în sânge (n.r. hipertiroidism) și astfel apar simptomele precum scăderea în greutate, tahicardie, slăbiciune, stare de iritare. Extirparea glandei tiroide pe cale chirurgicală este adesea necesară pentru tratarea bolii Basedow-Graves.
Tiroidita Hashimoto
Anticorpii produși de sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, distrugând treptat celulele care produc hormonii tiroidieni. Nivelul redus de hormoni tiroidieni se instalează pe parcursul mai multor luni, poate chiar ani. Simptomele includ constipație, creștere în greutate, depresie, piele uscată și sensibilitate la frig. Tratamentul medicamentos pe baza de hormoni sintetici redă funcțiile normale ale organismului.
Miastenia gravis
anticorpii produși de sistemul imunitar împiedică, în cazul acestei afecțiuni, bună funcționare a mușchilor. Slăbiciunea musculară este principalul simptom al acestei afecțiuni.
Vasculita
In această situație, sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Vasculita poate afecta orice organ, așa că simptomele pot apărea în orice parte a corpului. Tratamentul medicamentos se concentrează, și în această situație, pe reducerea activității sistemului imunitar.
Boala Addison
La pacienții cu această afecțiune de natură autoimună, sistemul imunitar atacă glandele suprarenale, care produc hormoni precum cortizolul și aldosteronul. O cantitate redusă a acestor hormoni poate afecta modul în care organismul folosește și depozitează carbohidrații și zaharurile.
Sindromul Sjögren
Este o tulburare a sistemului imunitar identificată prin cele două simptome cele mai comune – ochi uscați și gură uscată. Afecțiunea însoțește adesea alte tulburări ale sistemului imunitar, cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul.
Boala celiacă
Este o afecțiune autoimună care afectează intestinul subțire, declanșată de ingestia de gluten, fracțiunea proteică a grâului, orzului și secară. Există o legătură puternică între CD și haplotipurile HLA-DQ2 și HLA-DQ8
Care sunt factorii de risc ai bolilor autoimune?
Cercetătorii nu știu încă ce cauzează aceste afecțiuni, dar mai multe teorii indică un sistem imunitar hiperactiv care atacă corpul după o infecție sau o dereglare. Știm că anumiți factori de risc cresc șansele de a dezvolta tulburări autoimune, inclusiv:
Genetica: anumite tulburări precum lupusul și scleroza multiplă (SM) tind să apară în familie. „A avea o rudă cu boală autoimună va crește riscul diagnosticării, dar nu înseamnă că sigur o vei dezvolta”, spune Orbai.
Greutatea: A fi supraponderal sau obez crește riscul de a dezvolta artrită reumatoidă sau artrită psoriazică. Acest lucru se poate datora faptului că o greutate mai mare stresează mai mult articulațiile sau deoarece țesutul adipos produce substanțe care provoacă inflamația.
Fumatul: Cercetările au legat fumatul de o serie de boli autoimune, inclusiv lupusul, artrita reumatoidă, hipertiroidismul și scleroza multiplă.
Anumite medicamente: „Anumite medicamente pentru tensiunea arterială sau antibiotice pot declanșa lupusul indus de medicamente, care este adesea o formă mai benignă de lupus”, explică dr. Orbai, adăugând că „Centrul nostru de miozită a descoperit, de asemenea, că anumite medicamente folosite pentru scăderea colesterolului, numite statine, pot declanșa miopatia indusă de statină”. Miopatia este o boală autoimună rară care provoacă slăbiciune musculară. Cu toate acestea, înainte de a începe sau opri orice medicament, asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră!
Infectiile virale Cele mai bune exemple de infecții virale care au fost propuse pentru a modula inducerea și dezvoltarea bolilor autoimune sunt infecțiile cu virusuri enterice, cum ar fi virusul Coxsackie B (CVB) și rotavirusul, precum și virusurile gripale A (IAV) și herpesvirusurile. Alți virusuri care au fost studiate în acest context includ rujeola, oreionul și rubeola. Studiile epidemiologice la oameni și studiile experimentale la animale au arătat că infecțiile virale pot induce sau proteja de autoimunopatologii în funcție de mai mulți factori, inclusiv fundalul genetic, răspunsurile imune provocate de gazdă, tipul de tulpină virală, încărcătura virală și momentul declanșării infecției.
În marea majoritate a cazurilor, bolile autoimune nu sunt fatale, iar cei care trăiesc cu o boală autoimună se pot aștepta să trăiască mult timp cu afectiunea. Odata declansate insa, ele nu se mai vindeca.
Să trăiești cu o boală autoimună poate fi insa mai complicat. Boli precum lupusul, artrita reumatoidă și scleroza multiplă sunt complexe și grave, unele invalidante, limitand capacitatea de miscare, impunand conditii speciale si precautii. Deși nu există remedii pentru aceste boli, multe dintre simptomele lor pot fi tratate și uneori intră în remisie.
O serie de studii arată că tratamentul cu vitamina D activă este eficient în modularea funcției imune și ameliorarea bolilor autoimune, iar experimentele pe animale și studiile de intervenție clinică indică faptul că acizii grași omega-3 au proprietăți antiinflamatorii și, prin urmare, ar putea fi utili în gestionarea bolilor inflamatorii și autoimune.
Uleiul de pește are un efect ușor asupra inflamației active a bolilor precum artrita reumatoidă, LES și boala Crohn, dar ar putea preveni recăderea (în unele studii). În bolile în care inflamația este ușoară, cum ar fi nefropatia IgA, uleiul de pește poate încetini sau chiar împiedica progresia bolii.
Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.
